homeabout me1books reviews1Cristalls book1incomplete series1dear diary1

duminică, 23 februarie 2014

Durere...

Întunericul ma trage la pieptul ei, atât de gol și negru, pe zi ce trece tot mai mult.
Trimițăndu-mi frica printre vene și ura.
Combinații întunecate și misterioase îmi pângăresc sufletul ca niște demoni.
Durerea-mi devine prieten iar întunericul, zi.
Oare exista vreo speranța,
îmi pot reveni din transa?
blestemul ce mi-a fost aruncat asupra-mi
se-n teșește la fiecare secunda
agravându-mi respirația
ca o piatra în gat.
Minciunile se-n pletesc cu adevărul,
amândouă, acum, find de acum gemene
și nu orori, care îmi topesc pielea.
Acum ele îmi stau așezate frumos pe mine
ca un costum facut din nuiele,
ațâțându-ma și împungându-ma
cu al ei bici de precizie,
în punctele cele mai slabe.
totuși iubirea,
își da duhul iar speranța moare prima
odată cu ea,
moare și sufletul meu.
încetul cu încetul,
ne mai fiind eu
dispar,
ca
linia de cron
ștearsa de o guma.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu